2.3. Admission procedures for self-

2.3. Admission procedures for self-employment

Harmonised conditions for admission of third country nationals for self-employment could also be introduced at EU level. Such conditions would differ from those of section 2.2: for example, a third country national could be requested to present a detailed and financially viable business plan, demonstrate his/her financial means and prove the beneficial effect of these activities on employment or on the economic development of the Member State concerned. Various degrees of flexibility could be introduced, such as the possibility for the Member States to exclude or promote certain sectors, etc.

- Should the EU have common rules for the admission of self-employed third country nationals? If yes, under which conditions?

- Should more flexible procedures be possible for self-employed persons who wish to enter the EU for less than one year to fulfil a specific contract with an EU client? If so, which?

2.4. Applications for work and residence permit(s)

A single national application procedure leading to one combined residence and work permit (one stop-shop procedure) could simplify the existing procedures. When an entry visa is required, Member States could either continue to require an initial entry visa, or consider that the issuing by its consulate of this combined title is sufficient.

The title would not interfere with the internal practices of national administrations nor with the conditions of admission. In most Member States, third-country nationals need to be in possession of a work permit prior to the examination of the application for the residence permit: there could therefore be the impression that the issuing of a residence permit – based on different criteria from the work permit – would become almost automatic under the combined procedure, which is not the intention of the Commission.

The alternative option would be not to regulate this issue at EU level. A compromise position would be to propose a single application for both the work and the residence permits, even though the end result would be two different permits issued according to national rules.

- Should there be a combined “work-residence permit” at EU level? What are its advantages/disadvantages?

- Or should a single application (for both work and residence permits) be proposed?

- Are there other options?

2.5. Possibility of changing employer/sector

The possibility of changing employer and/or sector during the first period of work in the EU is closely linked to the issue of who holds the permit and to the conditions of admission of the worker (section 2.2). If a third country national has been admitted under a special scheme, his/her mobility could be temporarily limited in order to avoid abuses of the admission conditions. On the contrary, no real problem for the economy of the host country would arise if the worker has been admitted outside such schemes and is offered a more rewarding job (subject to the economic needs test, if necessary). Concerning the permit, if the permit holder is the employer, the worker could be exposed to the risk of being unduly controlled, or even “owned”, by his/her future EU employer.

- Should there be limitations to the mobility of the third country worker inside the labour market of the Member State of residence? If so, which (employer, sector, region, etc.), under what circumstances and for how long?

- Who should be the holder of the permit? The employer, the employee, or should it be held jointly?

2.6. Rights

Migrant workers must have a secure legal status[12], irrespective of whether they wish to return to their countries of origin or to obtain a more permanent status. Third country workers should enjoy the same treatment as EU citizens in particular with regard to certain basic economic and social rights before they obtain long-term resident status. This status implies a more extensive set of rights, in line with the principle of the differentiation of rights according to the length of stay.

- What specific rights should be granted to third country nationals working temporarily in the EU?

- Should the enjoyment of certain rights be conditioned to a minimum stay? If so, which rights and for how long?

- Should there be incentives – e.g. better conditions for family reunification or for obtaining the status of long term resident –to attract certain categories of third-country workers? If yes, why and which ones?

2.7. Accompanying measures: integration, return and cooperation with third countries

As stressed in several Commission communications [13] and in the Council Conclusions on migration and development of 19 May 2003, a successful EU policy on economic migration requires that migration flows are managed in cooperation with the countries of origin and transit, taking into account their reality and needs. The measures taken must be accompanied by strong policies to integrate migrants admitted.

Consequently, cooperation with third countries to facilitate legal migration and the social and economic integration of potential migrants must include a number of issues, such as the brain drain, the fact that the countries of origin invest in developing the skills of people who will then leave the home economy and society, the difficulties for migrants to keep social and cultural ties, etc. It is important to reflect on how to address such issues and also on measures to facilitate the return of temporary workers at the end of their contracts and to reintegrate them into their home society. Possible measures to encourage “win-win” situations, and/or to compensate for negative situations which may arise, could be: to provide up-to-date information on the conditions of entry and residence in the EU; to establish recruitment and training centres in the countries of origin for skills which are needed at EU level, and for cultural and language training; to create databases per skill/occupation/sector (portfolio of competences) of potential migrants; to facilitate the transfer of remittances; to compensate third countries for the educational costs of migrants leaving for the EU. Another issue is whether certain third countries could be granted a preference for the admission of their nationals in the framework of reinforced cooperation agreements.

Furthermore, as highlighted in the First Annual Report on Migration and Integration, the EU must continue its efforts to foster the better integration of present and future immigrants, both in the labour market and into the host society in general. Introduction programmes for newly arrived immigrants – mainly covering language training, civic education and information on the basic norms and values of the host society – are gaining importance in all Member States.

- What kind of accompanying measures should be envisaged to facilitate admission and integration of economic migrants, both in the EU and in the countries of origin?

- In line with EU development policies, what could the EU do to encourage brain circulation and address the potentially adverse effects of brain drain?

- Should developing countries be compensated (by whom and how) for their investment in human capital leaving for the EU? How can negative effects be limited?

- Should host and home countries have an obligation to ensure the return of temporary economic migrants? If so, in what circumstances?

- How can return be managed for the mutual benefit of host and home countries?

- Should a preference in terms of admission be granted to certain third countries and how?

- Could such preferences be linked to special frameworks, such as the European Neighbourhood Policy, pre-enlargement strategies?

3. Conclusion

The Commission believes that the admission of economic migrants is the cornerstone of any immigration policy and that it is therefore necessary to address it at European level in the context of the progressive development of a coherent Community immigration policy. In this Green Paper, the Commission has tried to outline the main issues at stake and has put forward a number of different options which could be part of a common EU framework. This system should be transparent, non-bureaucratic and fully operational. It should function in the interests of all parties involved: the migrants, the sending countries and the receiving countries. When intensifying its policy aimed at attracting economic migrants and facilitating their admission, the EU and its Member States must pay serious attention to the possible negative effects of such an outflow on the country of origin.

The primary aim of the Green Paper is to call for reactions and to launch a broad discussion among all relevant stakeholders. The Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee, the Committee of the Regions, national, regional and local authorities, the social partners (including employers’ associations and trade unions), non-governmental organisations, the candidate countries, third country partners, academia and other civil society organisations and individuals are invited to contribute. Once this comprehensive consultation process is completed, the Commission will present a policy plan on legal migration, including admission procedures, by the end of 2005, as set out in The Hague Programme.

In order to prepare for a public hearing on economic migration in 2005, the Commission invites all interested parties to comment in writing no later than 15 April 2005 to:

The Director General

Directorate General Justice, Freedom and Security

European Commission

B-1049 Brussels

[e-mail]

ANNEX

BIBLIOGRAPHY

A. Legislative instruments and proposals :

Council Directive 2003/86/EC of 22 September 2003 on the right to family reunification (applicable as of 3 October 2005);

Council Directive 2003/109/EC of 25 November 2003 concerning the status of third-country nationals who are long-term residents (applicable as

Results (Romanian) 1:

2.3. admiterea procedurile pentru auto-ocuparea forţei de muncăArmonizarea condițiilor de admitere a resortisanților țărilor terțe pentru auto-ocuparea forţei de muncă ar putea fi, de asemenea, introduse la nivelul UE. Aceste condiţii ar diferă de cele de la punctul 2.2: de exemplu, resortisantul unei țări terțe ar putea să prezinte un plan de afaceri detaliate şi viabile financiar, demonstra si mijloace financiare şi dovedi efect benefic al acestor activităţi pe ocuparea forţei de muncă sau pe dezvoltarea economică a statului membru în cauză. Diferite grade de flexibilitate ar putea fi introdus, cum ar fi posibilitatea statelor membre de a exclude sau de a promova anumite sectoare, etc.-UE ar trebui să aibă norme comune pentru admiterea de terţe independente resortisanților țărilor? Dacă da, în ce condiţii?-Proceduri mai flexibil ar trebui să fie posibil pentru lucrătorii independenţi care doresc să intre în UE pentru un an pentru a îndeplini un anumit contract cu un client de EU? Dacă da, care?2.4. Cererile de muncă și ședere permit(s)O procedură de cerere unică naționale care să conducă la un combinat şedere şi permis de muncă (o procedura ghişeului unic) ar putea simplifica procedurile existente. Atunci când o viză de intrare este necesar, Statele membre fie ar putea continua să solicite o viză de intrare iniţială, sau consideră că eliberarea de sale Consulatul din prezentul titlu combinat este suficientă.Titlul nu va interfera cu practicile interne ale administrațiilor naționale, nici cu condiţiile de admitere. În cele mai multe state membre, resortisanții țărilor terțe trebuie să fie în posesia unui permis de muncă înainte de examinare a cererii pentru permisul de şedere: prin urmare, ar putea exista impresia că eliberarea unui permis de ședere-bazate pe diferite criterii de permis de muncă-ar deveni aproape automată în conformitate cu procedura combinate, care nu este intenţia Comisiei.Opţiune alternativă ar fi să nu reglementeze acest aspect la nivelul UE. O poziţie de compromis ar fi să propună o singură cerere pentru munca şi şedere permite, chiar dacă rezultatul final ar fi două diferite autorizatii eliberate in conformitate cu normele naţionale.-Ar trebui să existe un "lucru-permis de ședere" la nivelul UE? Care sunt avantajele/dezavantajele sale?- Sau trebuie propuse o singură cerere (pentru permise atât locul de muncă şi şedere)?-Există alte opţiuni?2.5. posibilitatea de a schimba angajator/sectoruluiPosibilitatea de a schimba angajatorul și sectorul în prima perioada de muncă în UE este strâns legate de problema care deţine autorizaţia şi condiţiile de admitere a lucrătorului (punctul 2.2). În cazul în care resortisantul unei țări terțe a fost admis în cadrul unui regim special, mobilitate si ar putea fi temporar limitată pentru a se evita abuzurile de condiţiile de admitere. Dimpotrivă, nici o problemă reală pentru economia ţării gazdă ar apărea în cazul în care lucrătorul a fost admis în afara acestor sisteme şi este oferit un loc de muncă mai plină de satisfacţii (supuse economice are nevoie de test, dacă este necesar). În ceea ce priveşte permis, dacă titularul de autorizaţie este angajatorul, lucrătorul ar putea fi expus la riscul de a fi controlat în mod nejustificat, sau chiar "proprietatea", si viitorul angajator EU.-Ar trebui să fi acolo limitări la mobilitatea a treia ţară în interiorul piaţa forţei de muncă din statul membru de reședință? Dacă da, care (angajatorul, sectorul, regiune, etc.), în ce condiţii şi pentru cât timp?-Care ar trebui să fie titularul permisului? Angajator, salariat, sau ar trebui să fie deţinute în comun?2.6. drepturileLucrătorilor migranţi trebuie să aibă un statut juridic sigur [12], indiferent dacă doresc să se întoarcă în ţările lor de origine sau pentru a obţine o stare mai permanenta. Treia ţară lucrătorii trebuie să beneficieze de acelaşi tratament ca cetăţenii UE în special cu privire la anumite drepturi economice şi sociale bază înainte de a le obţine statutul de rezident pe termen lung. Acest statut presupune un set mai extinse de drepturi, conform principiului diferenţiere a drepturilor în funcţie de durata şederii.-Ce drepturi specifice trebuie acordat resortisanților țărilor terțe, lucru temporar în UE?-Ar trebui să se bucura de anumite drepturi fi condiţionat pentru un sejur minim? Dacă deci, care drepturi şi pentru cât timp?-Ar trebui să existe stimulente – ex. conditii mai bune de reîntregire a familiei sau pentru obținerea statutului de rezident – pe termen lung pentru a atrage anumitor categorii de lucrători de țări terțe? Dacă da, de ce şi care dintre ele?2.7. măsuri de însoțire: integrare, întoarcere şi cooperarea cu țările terțeDupă cum a subliniat în mai multe Comunicările Comisiei [13] și în concluziile Consiliului privind migraţia şi dezvoltare din 19 mai 2003, un succes politica UE privind migraţia economică impune că fluxurile de migraţie sunt gestionate în cooperare cu țările de origine și tranzit, ținând seama de realitate şi nevoile lor. Măsurile adoptate trebuie însoțită de politici puternice pentru a integra migranţii admise.Prin urmare, cooperarea cu țările terțe pentru a facilita migraţia legală şi integrarea socială şi economică de migranţii potenţiali trebuie să includă o serie de probleme, cum ar fi exodul creierelor, faptul că țările de origine a investi în dezvoltarea competenţelor de oameni care vor pleca apoi acasă economie şi societate, dificultăţile de migranţi să păstreze legăturile sociale şi culturale , etc. Este important pentru a reflecta pe cum pentru a aborda astfel de probleme şi, de asemenea, măsuri care să faciliteze întoarcerea de lucrători temporari la sfârşitul de contractele lor şi să le să se reintegreze în societatea lor acasă. Ar putea fi posibil măsuri pentru a încuraja "win-win" situaţii și de a compensa pentru situaţii negative care pot apărea: pentru a oferi informaţii actualizate privind condiţiile de intrare şi de şedere în UE; pentru a stabili de recrutare si training Centre în ţările de origine pentru aptitudini care sunt necesare la EU nivel şi pentru culturale şi formarea lingvistică; pentru a crea baze de date pe calificare/profesia/sector (portofoliu de competenţe) a potenţialilor migranţi; facilitarea transferului de remitenţe; pentru a compensa costurile educaţionale de imigranţi lăsând pentru UE ţările terţe. O altă problemă este dacă anumite țări terțe ar putea fi acordată o preferinţă pentru admiterea resortisanților lor în cadrul acordurilor de cooperare consolidată.În plus, ca subliniat în primul raport anual privind migraţia şi integrare, UE trebuie să continue eforturile sale de a promova o mai bună integrare a imigranţilor prezente şi viitoare, atât în piaţa muncii şi în societatea gazdă în general. Introducerea programelor pentru imigranţi nou sosit – acoperă în principal formarea lingvistică, educaţie civică şi informaţii pe baza normelor şi valorilor societăţii gazdă – sunt câştigă importanţă în toate statele membre.-Ce fel de măsuri de însoțire trebuie avută în vedere să faciliteze intrarea şi integrarea de migranţi economici, atât în UE şi în ţările de origine?-În conformitate cu politicile de dezvoltare a Uniunii Europene, cum ar putea UE să încurajeze circulaţia creier şi adresa efectele potenţial negative ale creierelor?-Ar trebui să fie compensate în curs de dezvoltare (de către cine şi cum) pentru investiţii în capitalul uman pentru UE? Cum poate limita efectele negative?-Ar trebui să gazdă şi ţările de origine au obligaţia de a asigura revenirea temporară migranţi economici? Dacă da, în ce condiţii?-Cum pot fi gestionate întoarcerea în beneficiul reciproc ţărilor gazdă şi acasă?-O preferinţă în termeni de admitere, trebuie acordată anumitor ţări terţe şi cum?-Ar putea astfel preferinţele fi legate de cadre speciale, cum ar fi politicii europene de vecinătate, strategii de pre-extindere?3. concluzieComisia consideră că admiterea de migranţi economici este piatra de temelie a orice politica de imigrare şi că, prin urmare, este necesar să se adresa la nivel European în contextul dezvoltării progresiv de o politică comunitară de imigrare coerent. În această carte verde, Comisia a încercat să descrie principalele probleme în joc şi a prezentat o serie de opţiuni diferite care ar putea fi parte a unui cadru comun de EU. Acest sistem ar trebui să fie transparente, ne-birocratic şi deplin operaţional. Acesta ar trebui să funcţioneze în interesul tuturor părţilor implicate: migranţii, trimiterea de ţări şi ţările beneficiare. Când intensificarea politicii sale vizează atragerea de migranţi economici şi facilitează admiterea acestora, UE şi statele sale membre trebuie să acorde atenţie serios posibil efectele negative ale unui astfel de scurgerea pe țara de origine.Scopul primar cartea verde este de a face apel la reacţii şi de a lansa o discuţie largă printre tuturor părților interesate. Consiliului, Parlamentului European, economică şi Comitetului Social, Comitetul Regiunilor, autoritățile naționale, regionale și locale, partenerilor sociali (inclusiv asociaţiilor patronale şi sindicate), organizaţii non-guvernamentale, țărilor candidate, treia ţară parteneri, mediul academic şi alte organizaţiilor societăţii civile şi indivizi sunt invitate să contribuie. Odată ce acest proces de consultare completă este completat, Comisia va prezenta un plan de politică privind migrația legală, inclusiv procedurile de admitere, până la sfârşitul anului 2005, prevăzute în programul de la Haga.Pentru a se pregăti pentru o audiere publică privind migraţia economică în anul 2005, Comisia invită toate părțile interesate să formuleze în scris, nu mai târziu de 15 aprilie 2005 la:Directorul GeneralDirectoratul General Justiţie, libertate şi securitateComisia EuropeanăB-1049 [e-mail]. instrumente legislative şi propuneri:Directiva 2003/86/ce a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (aplicabile la data de 3 octombrie 2005);Directiva 2003/109/ce a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul de resortisanții țărilor terțe care sunt rezidenti pe termen lung (aplicabil ca

Results (Romanian) 2:

2.3. Procedurile de admisie pentru auto-ocuparea forței de muncă Condiții armonizate pentru admisie a resortisanților țărilor terțe pentru desfășurarea de activități independente ar putea fi, de asemenea, introduse la nivelul UE. Astfel de condiții ar fi diferite de cele din secțiunea 2.2: de exemplu, o resortisant al unei țări terțe ar putea fi solicitate să prezinte un plan de afaceri detaliat și viabil financiar, să demonstreze lui / mijloace ei financiare și să dovedească efectul benefic al acestor activități pe ocuparea forței de muncă sau pe economice dezvoltarea statului membru în cauză. Ar putea fi introduse diferite grade de flexibilitate, cum ar fi posibilitatea ca statele membre să excludă sau să promoveze anumite sectoare, etc. - Ar trebui ca UE să aibă norme comune pentru admiterea resortisanților țărilor terțe care desfășoară activități independente? Dacă da, în ce condiții? - Ar trebui să fie posibil proceduri mai flexibile pentru persoanele care desfășoară activități independente care doresc să intre în UE pentru mai puțin de un an pentru a îndeplini un contract specific cu un client UE? Dacă da, care? 2.4. Cererile de muncă și permis de ședere (e) o procedură unică de solicitare național care să conducă la o permis de ședere și de muncă combinate (o singură procedură stop-shop) ar putea simplifica procedurile existente. Atunci când este necesară o viză de intrare, statele membre ar putea fie să continue să solicite o viză de inițială de intrare, sau consideră că emiterea de către consulatul acestuia acestui titlu combinat este suficient. Titlul nu va interfera cu practicile interne ale administrațiilor naționale și nici cu condițiile de admitere. În majoritatea statelor membre, resortisanții țărilor terțe trebuie să fie în posesia unui permis de muncă înainte de examinarea cererii de permisul de ședere: prin urmare, ar putea exista impresia că eliberarea unui permis de ședere - pe baza unor criterii diferite de la permis de muncă - ar deveni aproape automată în conformitate cu procedura Combinate, care nu este intenția Comisiei. Opțiunea alternativă ar fi să nu se reglementeze această chestiune la nivelul UE. O poziție de compromis ar fi să propună o singură cerere atât pentru activitatea și a permiselor de ședere, chiar dacă rezultatul final va fi de două permise de diferite eliberate în conformitate cu normele naționale. - Ar trebui să existe o "permis de muncă-ședere" combinat la nivelul UE ? Care sunt avantajele sale / dezavantaje? - Sau ar trebui să fie propus o singură cerere (atât pentru muncă și de ședere)? - Există și alte opțiuni? 2.5. Posibilitatea de a schimba angajatorului / sector Posibilitatea de a schimba angajatorului și / sau sectorul de activitate în timpul primei perioade de muncă în UE este strâns legată de problema care deține permisul și la condițiile de admitere a lucrătorului (secțiunea 2.2). În cazul în care resortisantul unei țări terțe a fost admis în cadrul unui regim special, lui / ei de mobilitate ar putea fi limitată temporar pentru a se evita abuzurile de condițiile de admitere. Dimpotrivă, nici o problemă reală pentru economia țării gazdă ar apărea în cazul în care lucrătorul a fost admis în afara acestor sisteme și este oferit un loc de muncă mai plină de satisfacții (în funcție de testul de necesități economice, dacă este necesar). În ceea ce privește permisul, în cazul în care titularul permisului este angajatorul, lucrătorul ar putea fi expuse riscului de a fi controlate în mod nejustificat, sau chiar "deținut", prin ei / lui viitorul angajator UE. - Ar trebui să existe limitări în calea mobilității a treia lucrător țară în interiorul pieței muncii din statul membru de reședință? Dacă da, care (angajatorul, sector, regiune, etc.), în ce condiții și pentru cât timp? - Cine ar trebui să fie titularul permisului? Angajatorul, angajatul, sau ar trebui să fie organizate în comun? 2.6. Drepturilor lucrătorilor migranți trebuie să aibă un statut juridic sigur [12], indiferent dacă doresc să se întoarcă în țările lor de origine sau pentru a obține un statut permanent. Lucrătorii din țările terțe ar trebui să se bucure de același tratament ca și cetățenii UE, în special cu privire la anumite drepturi economice și sociale de bază înainte de a obține statutul de rezident pe termen lung. Acest statut implică un set mai extins de drepturi, în conformitate cu principiul diferențierii drepturilor în funcție de durata de ședere. - Drepturi Ce specifice ar trebui acordată resortisanților țărilor terțe care lucrează temporar în UE? - În cazul în care se bucura de anumite Drepturile fi condiționată de un sejur de minim? Dacă da, care drepturi și pentru cât timp? - Ar trebui să existe stimulente - de exemplu, condiții mai bune pentru reîntregirea familiei sau pentru obținerea statutului de rezident pe termen lung -sa atrage anumite categorii de lucrători din țările terțe? Dacă da, de ce și pe cele care? 2.7. Măsuri de însoțire: integrarea, returnare și cooperarea cu țările terțe După cum sa subliniat în mai multe comunicări ale Comisiei [13] și în concluziile Consiliului privind migrația și dezvoltarea din 19 mai 2003, o politică de succes a UE privind migrația economică prevede că fluxurile migratorii sunt gestionate în cooperare cu țările de origine și de tranzit, luând în considerare realitatea și nevoile lor. Măsurile luate trebuie să fie însoțite de politici puternice de a integra imigranți admiși. Prin urmare, cooperarea cu țările terțe pentru a facilita migrația legală și integrarea socială și economică a potențialilor migranți trebuie să includă o serie de probleme, cum ar fi exodul de creiere, faptul că țările de origine a investi în dezvoltarea competențelor de oameni care vor pleca atunci economia acasă și societate, dificultățile pentru migranți de a păstra legăturile sociale și culturale, etc. Este important de a reflecta cu privire la modul de a aborda astfel de probleme, precum și pe măsuri care să faciliteze întoarcerea lucrătorilor temporari la sfârșitul contractelor lor și să le reintegreze în societate lor de origine. Măsurile posibile pentru a încuraja "win-win" de situații, și / sau pentru a compensa pentru situații negative, care pot apărea, ar putea fi: de a furniza informații up-to-data la condițiile de intrare și de ședere în UE; pentru a stabili centre de recrutare și formare în țările de origine pentru care este nevoie de competențe la nivelul UE, precum și pentru formarea culturală și lingvistică; pentru a crea baze de date pe jucătorul / ocupația / sector (portofoliu de competențe) de potențialii migranți; pentru a facilita transferul de remitențe; pentru a compensa țările terțe pentru costurile educaționale ale migranților care pleacă pentru UE. O altă problemă este dacă anumite țări terțe ar putea fi acordat o preferință pentru admiterea resortisanților lor în cadrul acordurilor de cooperare consolidată. Mai mult decât atât, așa cum sa subliniat în raportul anual Prima privind migrația și integrarea, UE trebuie să își continue eforturile de promovare a mai bine integrarea imigranților prezente și viitoare, atât pe piața forței de muncă și în societatea gazdă, în general. Programe de introducere pentru imigranții nou-sosiți - acoperind în principal cursuri de limbă, educație civică și informații cu privire la normele de bază și valorile societății gazdă - câștigă importanță în toate statele membre. - Ce fel de măsuri de însoțire trebuie să fie avute în vedere pentru a facilita admiterea și integrarea imigranții economici, atât în UE, cât și în țările de origine? - în conformitate cu politicile de dezvoltare ale UE, ceea ce ar putea face UE pentru a încuraja circulația creierelor și să abordeze efectele potențial negative ale exodului de creiere? - Ar trebui să fie compensată în curs de dezvoltare (de către cine și cum) pentru investițiile lor în capitalul uman de a pleca spre UE? Cum poate fi limitată efecte negative? - Ar trebui să gazdă și țările de origine au obligația de a asigura returnarea migranților economice temporare? Dacă da, în ce împrejurări? - Cum se poate întoarce fi gestionate în beneficiul reciproc al țărilor gazdă și de origine? - Ar trebui să o preferință în ceea ce privește admiterea se acordă anumitor țări terțe și cum? - Ar putea astfel de preferințe fi legate de cadrele speciale, cum ar fi politica europeană de vecinătate, strategiile de pre-aderare? 3. Concluzie Comisia consideră că admiterea imigranților economici este piatra de temelie a oricărei politici de imigrare și că, prin urmare, este necesar să i se adreseze la nivel european în contextul dezvoltării progresive a unei politici coerente în domeniul imigrației comunitare. În prezenta carte verde, Comisia a încercat să sublinieze principalele probleme aflate în joc și a prezentat o serie de opțiuni diferite, care ar putea face parte dintr-un cadru comun al UE. Acest sistem ar trebui să fie transparent, non-birocratică și pe deplin operațional. Acesta ar trebui să funcționeze în interesul tuturor părților implicate: migranții, țările de origine și țările de destinație. Când intensificarea politicii sale care vizează atragerea migranților economici și facilitarea admiterii lor, UE și statele sale membre trebuie să acorde o atenție serioasă la posibilele efecte negative ale unei astfel de ieșire de țara de origine. Scopul principal al cărții verzi este de a apela pentru reacții și a lansa o dezbatere amplă în rândul tuturor părților interesate. Consiliul, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, autoritățile naționale, regionale și locale, partenerii sociali (inclusiv patronate și sindicate), organizații non-guvernamentale, țările candidate, a treia partenerii din țările, mediul academic și alte organizații ale societății civile și persoane fizice sunt invitate să contribuie. Odată ce acest proces de consultare cuprinzător este finalizat, Comisia va prezenta un plan de politică privind migrația legală, inclusiv proceduri de admitere, de la sfârșitul anului 2005, astfel cum este prevăzut în Programul de la Haga. În scopul de a se pregăti pentru o audiere publică privind migrația economică în 2005 , Comisia invită toate părțile interesate să prezinte observații în scris nu mai târziu de 15 aprilie 2005: Directorul General al Direcției Generale Justiție, Libertate și Securitate Comisia Europeană B-1049 Bruxelles [e-mail] ANEXA BIBLIOGRAFIE A. Instrumentele legislative și propuneri: Directiva 2003/86 / CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (aplicabil ca din 3 octombrie 2005); Directiva 2003/109 / CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (aplicabil de

Results (Romanian) 3:

2.3.procedurile de admisie pentru auto - ocuparea forţei de muncă

condiții armonizate pentru accesul resortisanților țărilor terțe pentru auto - ocuparea forței de muncă ar putea fi introduse la nivelul ue.astfel de condiții diferite de cele din secțiunea 2.2: de exemplu, un resortisant al unei țări terțe poate fi solicitat să prezinte un plan de afaceri detaliat și viabile din punct de vedere financiar,demonstrează - i mijloacele financiare și să demonstreze efectul benefic al acestor activități asupra ocupării forţei de muncă sau asupra dezvoltării economice a statului membru în cauză.diverse grade de flexibilitate ar putea fi introduse, precum posibilitatea ca statele membre să excludă sau promovarea anumitor sectoare, etc.

- ar trebui ue avem norme comune de admitere a resortisanților din țări terțe care desfășoară o activitate independentă?dacă da, în ce condiţii?- ar trebui să -

proceduri mai flexibile posibil pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente, care doresc să intre în ue pentru mai puţin de un an pentru a îndeplini un anumit contract cu un client din ue?dacă da, care?

2.4.cererile de muncă și permisul de ședere (e)

o singură cerere națională procedurii care conduce la o combinată a permisului de ședere și de muncă („ghișeu unic "procedură) putea simplifica procedurile existente.când o viză de intrare este necesar, statele membre pot continua să solicite o viză de intrare inițială sau consideră că eliberarea de către consulatul acestuia din prezentul titlu combinat este suficient.

titlul nu va interfera cu practicile interne de administrațiile naționale sau cu condiţiile de admitere.în majoritatea statelor membre, resortisanții țărilor terțe trebuie să fie în posesia unui permis de muncă înainte de examinarea cererii de ședere:ar putea, prin urmare, să fie impresia că eliberarea unui permis de ședere – bazate pe criterii diferite de permis de muncă – ar deveni aproape automat în temeiul procedurii combinate, care nu este intenția comisiei.

alternativa ar fi să nu reglementeze această problemă la nivelul ue.o poziţie de compromis ar fi să propună o cerere unică pentru munca şi permisele de şedere, chiar dacă rezultatul final va fi două tipuri de autorizații eliberate în conformitate cu normele naționale.

i - ar fi combinat "permis de şedere" la nivelul ue?ce avantaje / dezavantaje?

- sau ar trebui să o cerere unică (atât pentru permise de muncă și de ședere) propuse?

- mai sunt şi alte opţiuni?

2.5.posibilitatea de a schimba angajatorul / sector

posibilitatea de a schimba angajatorul și / sau sectorul în timpul primei perioade de muncă în ue este strâns legată de problema de care deține autorizație și în condițiile de admitere a lucrătorului (secțiunea 2.2).dacă un resortisant al unei țări terțe, a fost internat sub un regim special,