The young professor was working in

The young professor was working in his workshop in a narrow street in Boston, a few steps from scullery square. It was a very hot afternoon in June, but the man didn't notice. He was totally absorbed in his strange machine which he had been working for about three years. Suddenly he heard an almost inaudible sound, the first sound ever transmitted through a wire. The machine was the very first telephone and the young man was Alexander Graham Bell.Although he was only 28 years old at the time, Alexander had been working in the fields of speech, anatomy, electricity and telegraphy for over 11 years. His grandfather had invented a speech problems. In fact, his whole family had been involved in the study of speech and sounds. Alexander’s father had also written several books on how to speak correctly as well as creating a form of sign language called ‘visible speech’.At the age of 16 Alexander started to help teach young deaf mutes. He used his father’s system of ‘visible speech’and achieved amazing results. Sadly, around this time the brutal disease called the white plague, spread trough Britain and both Alexander’s brother died. As a result Alexander and his parents left the country and moved to Canada. He was teaching to a tribe of Mohawk Indians in a small Canadian town called Bretford, when the Boston Board of Education asked him to come and work in the USA at a new school for deaf mutes.He became so successful that he soon opened his own school called ‘The School of Vocal Physiology’. However , he was so busy there that he did not have the time to work on his inventions.A few years later, he agreed to give private lessons to a young boy whose family allowed him to use their basement as a workshop. This gave Alexander the opportunity to resume his experiments with sound transmitters. He used to spend all his free time, and most of his money, on his inventions. At that time he had another student who greatly influenced his life. She was a young girl who had lost her hearing and the ability to speak because of a childhood illness. Her name was Mabel Hubbard, and four years later they got married. Although many people taught that inventing a human voice transmitter was impossible ( other who believed in it taught that it's a waste of time) Alexander did not give up his dream. He continued his experiments with sound vibrations. He even copied the design of the human ear using iron rods and electrical wires to produce the same effect.Alexander was spending so much time and energy on his inventions he did less work with his students and soon ran out of money. He was about to give up when he met Professor John Henry, an expert on the telegraph and electricity. Professor Henry realized immediately that Alexander had made an amazing discovery and encouraged him to continue with his experiments.In order to survive financially Bell had to work on the musical telegraph, but he also continued working on his mechanical voice transmitter. On that summer afternoon in 1875, when Alexander heard the first sound transmitted over his machine, he realized that he had finally achieved his goal. Almost a year later, in March 1876, the first words were heard coming through the phone.On his 29th birthday Alexander Graham Bell registered his invention with the patent office and, because had never seen anything like it before, they registered his invention ‘an improvement in telegraphy’. The name ‘telephone’ came later.

Results (Romanian) 1:

Tânărul profesor lucra în atelierul său într-o stradă îngustă din Boston, la câțiva pași de piața spălător. A fost o după-amiază foarte cald în luna iunie, dar omul nu a observat. El a fost absorbit complet în mașina lui ciudat, pe care el a lucrat timp de aproximativ trei ani. Dintr-o dată a auzit un sunet aproape inaudibil, primul sunet transmis vreodată printr-un fir. Mașina a fost primul telefon și tânărul a fost Alexander Graham Bell.

Desi avea doar 28 ani la momentul respectiv, Alexandru a fost de lucru în domeniile de vorbire, anatomie, energie electrică și de telegrafie de peste 11 ani. Bunicul său a inventat o probleme de vorbire. De fapt, toată familia sa a fost implicat în studiul de vorbire și sunete. tatăl lui Alexandru a scris, de asemenea, mai multe cărți despre cum să vorbească corect precum și crearea unei forme de limbaj semn numit „discurs vizibil“.

La vârsta de 16 ani Alexandru a început să ajute învețe surdo tineri surzi. El a folosit sistemul tatălui său de „speech'and vizibile obținut rezultate uimitoare. Din păcate, în jurul valorii de data aceasta boala brutală numită ciuma albă, răspândit printr Marea Britanie și atât fratele lui Alexandru a murit. Ca rezultat Alexandru și părinții săi au părăsit țara și sa mutat în Canada. El a preda la un trib de indieni Mohawk într - un oraș mic numit canadian Bretford, atunci când Consiliul din Boston al Educației ia cerut să vină și să lucreze în SUA , la o școală nouă pentru surdo - muți.

El a devenit atât de mult succes încât a deschis în curând propria școală numită „Școala de vocal Fiziologie“. Cu toate acestea, el a fost atât de ocupat acolo că el nu a avut timp să lucreze la invențiile sale.
Câțiva ani mai târziu, el a fost de acord să dea lecții particulare unui băiat tânăr a cărui familie ia permis să folosească subsolul lor ca un atelier de lucru. Acest lucru a dat Alexandru posibilitatea de a-și reia experimentele sale cu emițătoare de sunet. El a folosit să-și petreacă tot timpul liber, și cei mai mulți bani lui, pe invențiile sale. La acel moment a avut un alt elev care a influențat foarte mult viața. Era o fată tânără care și-a pierdut auzul ei și abilitatea de a vorbi din cauza unei boli din copilarie. Numele ei a fost Mabel Hubbard, iar patru ani mai târziu s-au căsătorit. Deși mulți oameni învățați că inventând un transmițător de voce umană era imposibilă (altele care au crezut în el a învățat că este o pierdere de timp) Alexander nu a renunțat la visul său. El a continuat experimentele cu vibrații sonore.

Alexander a fost de cheltuieli atât de mult timp și energie pe invențiile sale , el a făcut mai puțin de lucru cu elevii săi și în curând a rămas fără bani. El a fost pe cale să renunțe atunci când a întâlnit pe profesorul John Henry, un expert pe telegraf și de energie electrică. Profesorul Henry a dat seama imediat că Alexandru a făcut o descoperire uimitoare și l -au încurajat să continue cu experimentele sale.

Pentru a supraviețui financiar Bell a trebuit să lucreze la telegraf muzicale, dar , de asemenea , el a continuat să lucreze la transmițătorul de voce mecanică. În acea după - amiază de vară în 1875, când Alexandru a auzit primul sunet transmis peste masina lui, a dat seama că a atins în cele din urmă scopul său. Aproape un an mai târziu, martie 1876, au fost primele cuvinte auzit venind prin telefon.

La ziua lui 29 Alexander Graham Bell a înregistrat inventia sa la oficiul de brevete și, pentru că nu a mai văzut așa ceva înainte, și-au înregistrat invenția sa „o îmbunătățire a telegrafie“. Numele „telefon“ a venit mai târziu.

Results (Romanian) 2:

Tânărul profesor lucra în atelierul său pe o stradă îngustă din Boston, la câțiva pași de piața sculei. A fost o după-amiază foarte fierbinte în iunie, dar omul nu a observat. El a fost complet absorbit în masina lui ciudat care a fost de lucru pentru aproximativ trei ani. Dintr-o dată a auzit un sunet aproape inaudibil, primul sunet transmis vreodată printr-un fir. Mașinăria era primul telefon, iar tânărul era Alexander Graham Bell.

Deși avea doar 28 de ani în acel moment, Alexander lucra în domeniile discursului, anatomiei, electricității și telegrafiei de peste 11 ani. Bunicul lui a inventat o problemă de vorbire. De fapt, întreaga sa familie a fost implicată în studiul vorbirii și al sunetelor. Tatăl lui Alexandru a scris, de asemenea, mai multe cărți despre să vorbească corect, precum și să creeze o formă de limbaj de sign-in numit discurs vizibil.

La vârsta de 16 ani Alexander a început pentru a ajuta la preda tineri surd mutes. El a folosit sistemul tatălui său de "speech vizibile ' și a obținut rezultate uimitoare. Din păcate, în această perioadă boala brutală numită ciuma albă, s-a răspândit prin Marea Britanie și fratele lui Alexander a murit. Ca urmare, Alexander și părinții săi au părăsit țara și s-au mutat în Canada. Preda unui trib de indieni Mohawk într-un orășel canadian numit Bretford, când Consiliul de educație din Boston i-a cerut să vină și să lucreze în SUA la o școală nouă pentru mutes surzi.

El a devenit atât de succes încât a deschis în curând propria școală numită "Școala de fiziologie vocală". Cu toate acestea, el a fost atât de ocupat acolo că el nu a avut timp pentru a lucra la invențiile sale.
Câțiva ani mai târziu, a fost de acord să dea lecții private unui băiețel a cărui familie i-a permis să-și folosească subsolul ca atelier. Acest lucru i-a dat lui Alexander oportunitatea de a-și relua experimentele cu transmițătoare sonore. Obișnuia să-și petreacă tot timpul liber, și majoritatea banilor, pe invențiile lui. La acel moment el a avut un alt student care a influențat foarte mult viața lui. Ea a fost o fată tânără care și-a pierdut auzul și abilitatea de a vorbi din cauza unei boli din copilărie. Numele ei era Mabel Hubbard, și patru ani mai târziu s-au căsătorit. Deși mulți oameni au învățat că inventarea unui transmițător vocal uman a fost imposibil (alte care au crezut în ea a învățat că este o pierdere de timp), Alexander nu a renunțat la visul său. Și-a continuat experimentele cu vibrații sonore. A copiat chiar și designul urechii umane folosind tije de fier și cabluri electrice pentru a produce același efect.

Alexander a fost de cheltuieli atât de mult timp și energie pe invențiile sale el a făcut mai puțin de lucru cu studenții săi și în curând a rămas fără bani. Era pe cale să renunțe când l-a cunoscut pe profesorul John Henry, expert în telegraf și electricitate. Profesorul Henry și-a dat seama imediat că Alexander a făcut o descoperire uimitoare și l-a încurajat să continue experimentele sale.

Pentru a supraviețui financiar Bell a trebuit să lucreze la telegraf muzical, dar el a continuat, de asemenea, de lucru pe transmițător sale mecanice de voce. În acea după-amiază de vară, în 1875, când Alexandru a auzit primul sunet transmis asupra mașinii sale, și-a dat seama că în sfârșit și-a atins scopul. Aproape un an mai târziu, în martie 1876, primele cuvinte au fost auzite venind prin telefon.

La aniversarea lui de 29 de ani Alexander Graham Bell a înregistrat invenția sa cu Oficiul de brevete și, pentru că nu a mai văzut ceva asemănător înainte, au înregistrat invenția sa "o îmbunătățire în telegrafie". Numele "telefon" a venit mai târziu.

Results (Romanian) 3:

Tânărul profesor lucra în atelierul său, într-o stradă îngustă din Boston, la câţiva paşi de locul unde se serveşte bucătăria.A fost o după-amiază foarte fierbinte în iunie, dar omul nu a observat.El a fost total absorbit de maşin ăria lui ciudată pe care a lucrat timp de aproximativ trei ani.Dintr-o dată a auzit un sunet aproape inaudibil, primul sunet transmis vreodată printr-un fir.Maşina a fost primul telefon şi tânărul a fost Alexander Graham Bell.
Deși avea doar 28 ani în acea perioadă, Alexandru lucra în domeniul vorbirii, anatomiei, electricității și telegrafiei de peste unsprezece ani.Bunicul lui a inventat o problemă de vorbire.De fapt, întreaga lui familie a fost implicată în studiul vorbirii şi sunetelor.Tatăl lui Alexandru a scris, de asemenea, mai multe cărți cu privire la modul de a vorbi corect, precum și crearea unei forme de limbajul semnelor numit ’Sab8216; vorbire vizibilă’8217;.
La vârsta de 16-lea Alexandru a început să ajute la predarea tinerilor surzi.El a folosit sistemul s ău de la ’8217; tatăl său de la ’8216; vorbire vizibilă ’h8217; și a obținut rezultate uimitoare.Din păcate, în acest moment, boala brutal ă numită ciuma albă, s-a răspândit în Marea Britanie şi ambii fraţi ai lui Alexandru Ios8217; au murit.Ca urmare, Alexandru și părinții săi au părăsit țara și s-au mutat în Canada.El a predat unui trib de indienii Mohawk într-un mic oraş canadian numit Bretford, când Consiliul de Educaţie din Boston i-a cerut să vină şi să lucreze în SUA la o nouă şcoală pentru surzi.
El a devenit atât de de de de succes încât a deschis în curând propria școală numită ’8216; Școala de Fiziologie Vocal ă Dest8217;.Cu toate acestea, el a fost atât de ocupat acolo că nu a avut timp să lucreze la invenţiile sale.
Câţiva ani mai târziu, a fost de acord să dea lecţii private unui băiat al cărui familie i-a permis să folosească subsolul ca atelier.Asta i-a dat lui Alexander şansa de a-şi relua experimentele cu transmiţătoare de sunet.Îşi petrecea tot timpul liber, şi majoritatea banilor, pe invenţiile sale.În acel moment a avut un alt student care i-a influenţat foarte mult viaţa.Era o fată tânără care şi-a pierdut auzul şi abilitatea de a vorbi din cauza unei boli din copilărie.Numele ei era Mabel Hubbard, şi patru ani mai târziu s-au căsătorit.Deși mulți oameni au învățat că inventarea unui transmitator vocal uman era imposibilă (, alții care credeau în el a învățat că este o pierdere de timp) Alexandru nu a renunțat la visul s ău.Şi-a continuat experimentele cu vibraţii acustice.A copiat chiar şi designul urechii umane folosind tije de fier şi fire electrice pentru a produce acelaşi efect.
Alexandru a petrecut atât de mult timp și energie pe inventiile sale el a făcut mai puțin de lucru cu studenții săi și în curând a rămas fără bani.Era pe cale să renunţe când l-a întâlnit pe profesorul John Henry, un expert în telegraf şi electricitate.Profesorul Henry şi-a dat seama imediat că Alexander a făcut o descoperire uimitoare şi l-a încurajat să continue experimentele.
Pentru a supraviețui financiar Bell a trebuit să lucreze la telegraful muzical, dar el a continuat să lucreze la transmițătorul său vocal mecanic.În acea după-amiază de vară, în 1875, când Alexandru a auzit primul sunet transmis asupra mașinii sale, a realizat că în cele din urmă și-a atins scopul.Aproape un an mai târziu, în martie 1876, primele cuvinte au fost auzite venind prin telefon.
La cea de-a 29-a aniversare, Alexander Graham Bell şi-a înregistrat invenţia la biroul de brevete şi, pentru că nu mai văzuse niciodată aşa ceva, i-au înregistrat invenţia 8216;o îmbunătăţire a ecranelor telegrafice 8217;.Numele ’8216; telefon sf’8217; a venit mai târziu.